The end of an era
Astăzi a fost ultima zi ca angajat full-time la Adevărul (de seară, de dimineață & Click – @Cluj). Rămân colaborator.
Aveam nevoie de asta, motivele sunt personale și s-au tot strâns de ceva vreme.
Au fost 16 luni și jumătate în care am învățat multe, dar m-am și consumat pe măsură. Și mai important, am cunoscuți mulți oameni care merită tot respectul.
Ce voi face în continuare ? Jurnalism.. sper ca unul mai productiv. Și alte chestii… Multe..
Update,1 feb: tudor.cutus [at] adevarul.ro si no longer available. use tudor.asjr [at] gmail [dot] com
Ţiriac şi “măcelul de la Balc”. Invidia românească în floare.
Românii ştiu să bârfească. Mai mult, ştiu să citească bârfe. Noi, jurnaliştii, ne adaptăm. Cităm bârfele ca surse.
La acest capitol aş cataloga vânătoarea anuală de la Balc, găzduită în diverse modalităţi de Ion Ţiriac.
Personal, mi se pare ca este cel mai cinstit sportiv devenit ambasador al ţării noastre în lumea europeană a afacerilor. Mi se pare o idioţenie să-l urmăreşti doar de dragul unor ştiri.
.jpg "http://www.ebihoreanul.ro/modules/news/files/balc%20(1).jpg")
Credit foto: Bihoreanul / ebihoreanul.ro
Am fost tentat să plec în prima mea zi de concediu să stau acolo, la poartă. Oboseala psihică de ieri m-a ţinut acasă, cu lucruri mai importante.
Chiar dacă am trimis o solicitare scrisă (personală!) chiar secretarei lui Ion Ţiriac, ştiam că nu vrea să aibă treabă cu presa. Dar poate iese un interviu la final.
Oricum, omul “in charge”, Gheorghe Mirică, mi-a spus câteva vorbe care m-au calmat în avântul meu jurnalistic.
Dacă aveam drumuri, dacă autostrada era gata la timp, Mercedes avea fabrică la Jucu sau Dej. Cam asta am înţeles eu că ar fi fost cel mai important rezultat al şirului de vânători anuale de la Balc.
Dar românii ţin mai mult la câteva sute de mistreţi decât la câteva sute de locuri de muncă şi o dezvoltare de neimaginat a Clujului.
Şi totul pentru că am vrea şi noi să fim acolo, la cina festivă cu zeci de moguli ai Europei. Dar până atunci, îi punem o ţintă pe frunte lui Ţiriac iar noi, jurnaliştii, ne comportăm mai rău decât nişte câini de vânătoare. Dresaţi prost, până una alta, de o mentalitate românească care ne trage în jos.
Personal, sper să se implice Ţiriac mai serios şi în politică. Să-l ia frumos pe Rus sau pe cine o vrea el şi să schimbe ceva. Orice, că totul e putred.
/ foto: Bihoreanul /ebihoreanul.ro
Suspendam blogul *Update: doar posturile personale
Pentru ca risca sa ma incurce mai mult decat sa ma ajute, nu o sa scriu pe blog pentru urmatoarele doua saptamani (cel putin).
Update 2 zile mai tarziu: doar posturile personale 
Prefer facebook si twitter, asa ca va rog sa ma cautati la sectiunea About Me.
Pe weekend sper la ceva continut original de prin Bihor, ca tot intru intr-o vacanta de mult asteptata. Ma duc sa ma revansez pentru sarbatorile petrecute pe drumuri. Dar nu uit nici de meserie, care ramane pe primul loc. Lenea m-a ţinut acasă, la Floreşti. Lazy weekend.
Poate ajung si prin Pecs, pe la fratii Clujului de peste Panonia. (asta in cele 2 saptamani)
Back 2 work in 28 decembrie
Cam atat cu vacanta… ne intoarcem la munca. E trecut de 7 dimineata si incep cu o revista a presei… Da’ de unde… ca nu exista )
Un război al mentalităţilor
Dacă este să tragem linie 20 de ani mai târziu, în ce lume trăim ? Trăim într-o lume care nu şi-a acceptat trecutul şi nu se gândeşte la viitor, doar la ziua de mâine. Nu ne facem planuri pentru că atunci nu se mai împlinesc, dar nici nu luptăm pentru convingerile noastre pentru că este mai bine să taci.
Este mai bine să taci, să faci singur ce trebuie să faci şi să treci mai departe. Mult mai departe decât cei care au rămas în urma ta.
In 2010, schimbam atitudinea !
Voi face curatenie pe blog. Posturile pe care le consider ca si-au facut efectul (si anume le-am scris pentru a ma descarca pe moment) vor ajunge intr-o categorie Nedorite. Le voi comenta motivul la finalul fiecarui post. Un pic de auto-analiza nu cred ca strica.
De acolo vor disparea o data cu noul an, de cand imi doresc o atitudine mai pozitiva si mai putin auto stresantă.
În fiecare jurnalist se ascunde un mic securist ?!
Nu, nu am luat-o razna. Sau nu mai mult decât de obicei. De ce ne-am ales totuşi meseria asta, cu atât mai mult cu cât nu avem respect şi ne batem joc de ea (conştient sau, cu atât mai grav, inconştient). Când văd în ce hal a ajus presa din România îmi vine să spun vorba aia celebră pe alte meleaguri – I didn’t sign up for this !
Dar pentru ce m-am înscris eu în breasla asta ? Pentru că ajung să-l înţeleg pe măscăriciul de Badea care striga sus şi tare că el nu e jurnalist.
Ca să revin la titlu – da, cred că fiecare dintre noi e un mic securist. Read the rest of this entry »
Cum te poate întrista o melodie. Ne consolăm sau emigrăm ?
Prima propunere era New York în 2010 !! O mai fi valabilă ?
